“Se impune o reanalizare a criteriilor de evaluare a ofertelor, astfel incat procentul alocat pretului sa scada, in favoarea unor alte criterii, cum ar fi garantia, bonitatea, proiecte similare realizate anterior etc”
Articol realizat de Dul Dan Drăgut, Business Development Manager – ELTRIX
Etapa I: Anii ’90 (formarea)
Pe o piată care abia incepea să inteleagă termeni ca: brand, logo, corporate image, cateva companii au avut curajul să creadă in dezvoltarea pietei de publicitate si au pornit la drum.
Imi amintesc că o cerere de ofertă suna cam asa: “Doresc să imi transmiteti pretul pentru un corp de 2 m lungime, cu 1 m inăltime, culoare rosie, iluminat cu becuri/tuburi fluorescente.”
Evident, pe o astfel de cerere raportul intre preturi putea ajunge si la 1:3, dacă nu mai mult.
Materialele erau artizanale, stiplexul/plexiglasul se produceau in niste ateliere mici, in conditii absolut inumane pentru muncitori. Nu prea existau notiuni de calitate, garantie, mentenantă.
In aceste conditii piata a fost formată de cele 2-3 companii multinationale, care au venit de la inceput in Romania, acestea impunand niste reguli mai stricte in productie publicitara si propagand aceste reguli prin migratia de personal către alte companii. Pentru a reveni la tema prezentării, nu putem vorbi de o evolutie a pretului in această perioadă, caracterizată mai degrabă prin acumulare, decat prin dezvoltare armonioasă. Abia spre sfarsitul anilor ’90 au apărut primii distribuitori de materiale publicitare de calitate, au apărut din ce in ce mai multe companii multinationale, s-au dezvoltat primele companii autohtone puternice si am putut trece la etapa a II-a.
Etapa II: 1998 – 2003 (tranzitia)
Perioada a fost caracterizată de transformări importante:
- firmele de productie publicitara s-au dezvoltat(unele dintre ele accelerat) si a apărut o ierarhie in domeniu;
- distribuitorii de materiale si-au diversificat oferta, consumul a crescut de la un an la altul si astfel preturile de material au devenit competitive;
- clientii au dezvoltat metode si proceduri de achizitii moderne, care in general le-au permis să controleze mai bine raportul pret/calitate si să isi creeze liste cu furnizori agreati;
Venirea companiilor mari pe piată, a generat programe de branding/rebranding importante, ceea ce a permis producătorilor să isi facă un “business plan” pe cateva luni, aceasta ducand la o mai bună gestionare a costurilor si resurselor. In acelasi timp, companiile autohtone au căpătat autonomie financiară si credibilitate, astfel că pentru programe foarte mari, au putut să importe anumite materiale speciale direct de la producători, rezultand costuri mai mici, respectiv preturi mai mici către client, in conditiile unei calităti la nivelul UE. Etapa a fost de “normalizare” a preturilor, asta insemnand că pe o specificatie cat de cat clară, puteai anticipa in limite rezonabile, ofertele pe care urma să le primesti. Pentru asta mai era necesară insă o conditie, si anume ca in Departamentul de Achizitii al clientului să existe persoane care să aibă competentele pentru a face o astfel de analiză.
Etapa III: 2004 – … (maturizarea)
Este o etapă in plină desfăsurare si care va mai dura o perioadă destul de lungă.
Cand vorbim de maturizare, ne referim la toti factorii implicati in proces – client, producători, furnizori de materiale – care vor trebui să se adapteze pentru a lucra intr-o piată europeană. Asta inseamnă alinierea nu numai la conditiile de calitate a produsului, ci si la normativele europene de mediu si de siguranta muncii. Oferirea si acceptarea de către client a solutiilor integrate la un cost rezonabil si nu pretul cel mai mic, ar trebui să fie directia in care să se indrepte piata. Pentru ca acest proces să aducă rezultate, un rol foarte important il au clientii, care prin furnizarea unor informatii cat mai exacte si obiective la nivel de cerere de ofertă/licitatie, va obtine de la participanti rezultate care pot fi comparate in mod real. De asemenea se impune o reanalizare a criteriilor de evaluare a ofertelor, astfel incat procentul alocat pretului să scadă, in favoarea unor alte criterii, cum ar fi garantia, bonitatea, proiecte similare realizate anterior etc.
Pentru a concluziona asupra acestui subiect, nu putem vorbi de o evolutie a preturilor in industria de publicitate, ci de o normalizare a acestora, normalizare spre care tindem de fapt in ansamblul societătii.